duminică, 4 ianuarie 2015

Ce-am face ?

    Nu am avut nici macar timpul necesar sa-mi pun aceasta intrebare, sa gandesc la solutiile pe care le-as gasi, viata cu iuresul ei m-a luat pe nepregatite si am fost pusa in situatia de a reactiona.
     Nimeni nu se pregateste mental pentru partea dificila a vietii, nimeni nu-si face loc in cotloane de gandire a intrebarilor de genul " Ce voi face daca ? " si bine face pentru ca noi ca fiinte umane avem resurse nebanuite de care nu suntem constienti si pe care nu le folosim.
    Intram intr-o inertie de care nu trebuie sa fim mandrii ! Simt mereu strangeri de inima cand scriu despre viata mea, cand ma gandesc cat timp am irosit sau mai rau cand vad cat sunt de prinsa de problemele pe care le am independent de mine.
   Poate nu ma credeti ca mi s-a si spus ca eu sunt vinovata ca le am, eu fata inimoasa si cu suflet cald mi-am facut viata asta din cauza ca nu am stiut sa spun Nu. Ipocritii care ma judeca uita cu usurinta ca eram colacul de salvare cand veneau zile grele, in primul rand pentru ca aveam mintea care gasea solutii, bun simt si educatie.
    Acum e dificil pentru ca nu stiu daca am timp sa rezolv si pentru mine restantele pe care le am la multe, sa-mi recuperez anii pe care i-am "irosit".
    Am fost luata de vanturi rele, am fost provoacta sa reusesc cand solutiile erau extrem de limitate si sa fac din cuvantul imposibil, ceva care sa semene cu vointa de fier a celui care nu renunta.
    Un lucru am uitat ca urmele din suflet, durerea aceea care strange ca un cleste nu piere, uitarea apare dar inauntru sunt toate si dureroase.
     Omul care sunt e stresat si nu gaseste timp sa-si puna intrebari, toate sunt avalanse si vin neanuntate, pun gandirea la incercare cu incordare dar nu ma doboara atata timp cat nu uit ca sunt stimulata de incercari.
     Cum reusesc ? Am credinta ! Acea credinta ca masura faptelor bune exista mai presus de oameni, de limitarea si egoismul unora, de mersul stramb al lucrurilor.
     Am taria unei stanci care desi stie ca nici ea nu e vesnica, ca se supune ordinii implacabile, va rezista sa o bata vanturile, sa o arda soarele, va sti sa asculte povestea vremurilor si faptele bune si va sti ca i se da sanse pentru vesnicie pentru ca e o parte din lumea frumoasa si poarta in memoria ei ce a fost bine si frumos, ce a murmurat izvorul sau ce a auzit intr-o poveste.
     Nu ma mai intreb ce sa fac, acum scriu, gandesc rapid pentru ca fetita mea speciala nu intelege ce ma framanta pe mine, ma intrerupe mereu.
     Cum ati scrie fara sa va auziti nici macar gandurile, sa va faceti timp pentru tot si toate ?
     Incercati ! Doare tare neputinta dar mai tare dor gandurile negative care sunt trimise parca sa raneasca, cele de genul " Ce fraiera !" sau " Nu are timp sa vada daca e adevarat ce i se spune !"
    Sincer nu am timp dar sa nu credeti ca timpul sau faptele nu pun la locul cuvenit pe oricine.
    Orice actiune facuta cu intentii rele se rasfrange implacabil asupra celui care a facut-o. Exista explicatia extrem de simpla ca acesti copii cum e Kiki a mea sunt ocrotiti de Dumnezeu. Eu sunt mama ei care trebuie sa faca tot ce face o mama si in plus sa fie speciala. Nu am timp sa imi pun intrebari trebuie sa actionez cu calm si responsabilitate.
     Nici nu-mi aduc aminte ca am si eu nevoie de afectiune, ca poate aratam bine, ca incercam sa-mi fac o cariera. Acum am cea mai importanta si mai nobila misiune, acea de mama speciala.
    Nu am avut timp de gandire, ce as face, cum as proceda, am facut si gata !
   De aceea trebuie sa constientizati ca nu exista nici o linie de demarcatie intre cei ca mine si fata mea restul care nici prin cap nu le trece ca vor trece prin asa ceva. Nici imaginara !
    Un fir de ata desparte normalitatea de dizabilitate, doar cateva secunde fac diferenta pentru a vedea partea noastra !
      De aceea oricine ar trebui sa gandeasca ca daca nu e in stare sa faca bine sa se abtina macar sa faca rau ! In viata totul se plateste si nu exista cale de intoarcere ca sa repari ce ai distrus, nu exista retroactiv posibilitatea de a recupera ce s-a pierdut, nu ma refer acum la bunuri materiale.
    Ce-am face intr-o anumita situatie ?
    E bine ca atunci cand sunteti singuri cu propia constiinta sa fiti sinceri !